Iarna de Vasile Alecsandri
In asteptarea unei ierni adevarate din aia cum vedeam cand eram copil, cu zapada de peste 1m 
, cu turturi de 2m la streasina casei de ziceai ca sunt stalactite, cu saptamani de urlete si rasete cu sania pe deal, cu cismele mereu pline de zapada si ciorapii de lana uji, cu mainile arzand de durere cand le puneam pe soba dupa o zi de stat prin ger …
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge Noaptea ninge Dimineata ninge iara!
Ca o zale argintie se imbraca mandra tara.
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete pintre anii trecatori.
Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare
Ca fantasme albe, plopii insirati se perd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara urme fara drum
Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza norii fug doritul soare
Straluceste si dizmiarda oceanul de ninsoare
Iat-o sanie usoara care trece printre vai…
In vazduh voios rasuna, clinchete de zurgalai
( Iarna )
